Coloana fără Sfârșit – despre cum ar fi putut fi „ascunsă” în mijlocul unui cartier de locuințe

În data de 21 noiembrie 1956, Secțiunea Arhitectură și Sistematizare din cadrul Sfatului Popular Regional Craiova a înaintat Comitetului Executiv al aceluiași organism o adresă cuprinzând concluziile reieșite în urma studiului pentru sistematizarea Orașului Târgu Jiu, studiu întocmit de către Institutul Central de Proiectare ICSOR. Printre abaterile săvârșite de Sfatul Popular al orașului în privința modului de „atribuire de terenuri pentru amplasarea de construcții industriale și de locuit” sunt amintite și cele legate de Parcul Coloanei fără Sfârșit.

Astfel, Sfatul Popular al Orașului Târgu Jiu solicitase aprobarea CSAC (Comitetul de Stat pentru Arhitectură și Construcții) „pentru parcelarea fostului parc de la punctul «Coloana infinitului» situat între str. T. Vladimirescu și D.N. 67. Comitetul de Stat pentru Arhitectură și Construcții nu a aprobat desființarea parcului, indicând Sfatului Popular al Orașului Tg-Jiu să facă alte propuneri”.

Nu putem decât să salutăm prezența în interiorul acestor organisme de stat, chiar în perioada atât de blamată a deceniului șase a secolului trecut, a unor profesioniști, minți luminate care cunoșteau valoarea operei brâncușiene de la Târgu Jiu și care s-au opus unor atribuiri discreționare de terenuri, care ar fi afectat iremediabil conceptul marelui nostru sculptor.

Parcelele respective erau destinate relocării unor proprietari de terenuri din zona bazei tubulare, care fuseseră afectați de construirea acestui nou obiectiv industrial. Dar pentru că interesele locale erau mult mai puternice, conducerea de atunci a orașului nu a ținut cont „de ordinul CSAC anterior prin care se interzice desfințarea parcului, a parcelat acest teren și a atribuit aceste loturi pentru construire – cetățenilor expropriați”. Astfel, toată responsabilitatea de a lămuri cetățenii expropriați (mai precis, de a face față scandalurilor și protestelor acestora) a fost mutată în curtea Sfatului Popular Craiova, Secțiunea Arhitectură și Sistematizare: „noi nu putem elibera autorizații de construire solicitate de actualii proprietari ai parcului ceea ce provoacă nemulțumiri și proteste; pentru a intra în drepturile lor aceștia ne vor acționa în judecată”.

Ferm pe poziție, Comitetul de Stat pentru Arhitectură și Construcții revine cu un nou ordin (15414 din 1.XI.1956, în cadrul corespondenței purtate cu Sfatul Popular Tg.Jiu), „oprește construirea de locuințe pe parcelarea «Coloana infinitului», și refacerea proectului parcelar al terenului Sud baza tubulară”. De asemenea, cere Comitetului Executiv al Sfatului popular regional Craiova măsuri de sancționare a „celor din vina cărora se încalcă proiectele de sistematizare”.

De notat este că semnatarul adresei către Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional Craiova (51.241 din 21.11.1956) este inginerul T. Cvasnievschi, șeful Secțiunii Arhitectură și Sistematizare din cadrul Sfatului Popular Regional Craiova. Așa cum aflăm dintr-un material explicativ publicat pe site-ul www.targujiuodinioara.ro, aparținând colecționarului Ion Țîrlea, Tadeus Cvasnievschi avea origini poloneze și a ajuns în Gorj în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Inginer constructor de meserie, a participat la realizarea a numeroase edificii industriale și civile din județul nostru, unde a și locuit restul vieții.

Aceste abuzuri și ilegalități nu erau singurele săvârșite de conducerea Sfatului Popular de la Târgu Jiu (președinte al Comitetului Executiv al Sfatului Popular Târgu-Jiu între 1952 și noiembrie 1960 era Iancu Drăghici, funcție omologă celei de primar), după cum se poate vedea în aceeași adresă, aflată la pp. 163 și 164 din lucrarea „Documente din Arhivele Naționale ale județelor Gorj și Dolj cu privire la Ansamblul Sculptural brâncușian de la Târgu-Jiu”, apărută la Editura Brâncuși în anul 2017, autori dr. Sorin Lory Buliga și Adina Andrițoiu.

Însă o altă sesizare nedatată, dar probabil din perioada imediat următoare, ne arată disprețul primarului Drăghici nu numai față de lege, ci și față de ordinea și protecția zonei din jurul Coloanei fără Sfârșit. Scrisoarea (în copie dactilografiată, aflată la paginile 165 și 166 din lucrarea menționată mai sus) este semnată de un simplu cetățean, Dumitru P. Vasile – posibil un nume ales întâmplător, pentru ca semnatarul să își ascundă identitatea. Acesta s-a adresat Președintelui Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române, plângându-se de proasta administrare a orașului, murdăria și dezordinea din multe zone. Printre altele, el scria că în fața fabricii de confecții a existat un parc frumos, făcut de „primarii burghezi în 1939, iar tovarășii noștri care conduc orașul din 1948 și până acuma l-au distrus, lăsând țiganii să taie copaci din parc, care acum este un teren pustiu”. După cum mai afirma semnatarul scrisorii, lor li s-au adăugat și funcționari ai primăriei, care au luat lemne de foc din parc și piatră din jurul coloanei. Dacă facem abstracție de exprimarea greoaie și plină de greșeli, putem reține totuși că petentul era revoltat de faptul că „acest parc și rândul de piatră l-a distrus și la lăsat în paragină pe motiv că era făcut de burghezie, apoi a dat voie la nomazi să staționeze aci și ca să distrugă orice urmă de parc, a cedat terenul lui Groza și la alții ca schimb, Groza a încasat mii de lei pentru plațuri de casă și acum sfatul după ce a stricat totul și a încurcat lumea, vroia să oprească oamenii să nu construiască că ia venit poftă să facă iar parc. Această zăpăceală și neglijență poate avea la bază ghișefturi cu bani și combinații urâte că orice președinte de sfat cît de puțină cultură ar avea nu putea să lase să se distrugă un bun obștesc cum a fost parcul eroilor. Cerem ca parcul să fie refăcut imediat și cerem ca vinovați care au condus orașul Tg-Jiu din 1948 pînă azi să fie trimiși în judecată pentru distrugere de bunuri prin neglijență și rea voință”. Scrisoarea poartă pe prima pagină o mențiune: „Strict secret – nu divulgați numele persoanei care a semnat, verificare la fața locului și a se găsi adevărul”.

Nu știm care a fost rezultatul cercetărilor în acest caz, important este că parcelarea parcului și construirea de case în jurul Coloanei fără Sfârșit au fost oprite la timp, astfel că proiectul sculptural, urbanistic și arhitectonic al lui Constantin Brâncuși a rezistat peste ani, putând fi admirat și astăzi, aproape în aceeași formă cu cea din anul inaugurării. Se cunoaște că s-au făcut modificări în Parcul Coloanei, aleile din proiectul lui F. Rebhuhn fiind înlocuite cu o altă viziune, precum și în Parcul Central, unde au fost construite câteva trepte între Aleea Scaunelor și Masa Tăcerii.

Cea mai importantă modificare este aceea a ridicării digului din Parcul Central, dintre cursul Jiului și Masa Tăcerii, pentru a delimita lacul de acumulare al hidrocentralei de la Vădeni. Astfel, s-a întrerupt însăși legătura semnificativă dintre apa curgătoare a Jiului și Masa de pomenire, amplasată de Brâncuși în amintirea eroilor căzuți în luptă în Primul Război Mondial.

Alte modificări semnificative sunt cele care interesează construcțiile de pe laturile Căii Eroilor, din zona centrală, unde casele de tip prăvălie plus etaj sau casele de locuit doar cu parter au fost înlocuite cu blocuri de locuințe cu până la 12 niveluri. Este evident că arhitecții care au gândit imaginea orașului în deceniile opt și nouă ale secolului trecut nu au mai ținut cont de proiectul brâncușian, schimbând imaginea specifică de târg din zona submontană, dar cu o unică amprentă culturală, în favoarea soluțiilor constructive care trebuiau să acopere nevoia acută de spații de locuit și să răspundă cerințelor imperative ale structurilor de partid, de sistematizare dură a vechilor centre urbane.

Adina Andrițoiu